Am fost intrigat de numele G. Iuster, autorul copertei revistei ‹Luminiţa› pe care am prezentat-o, nu-mi spunea nimic, aşadar am pornit într-o căutare pe net. Ceea ce am aflat ofer la rându-mi acelora la fel de curioşi ca mine.
George Iuster ar putea fi socotit un artist al unei epoci, anii ’50, vreme în care se situează puţinele imagini descoperite. Ce am găsit: tot pentru revista ‹Luminiţa› (din octombrie 1956), o altă copertă – o perioadă pare să fi fost cel care semna ilustraţia –, apoi una pentru un roman de Jack London, Mihail, câine de circ (Editura Tineretului, 1957).
Peste câţiva ani, în 1963, Editura Tineretului îi publică un volum cu ilustraţii color: George Topîrceanu, Balada unui greer mic (sic!). Este un succes: urmează o ediţie în limba germană în acelaşi an, Ballade von der kleinen Grille, şi alte două reeditări, în 1965 şi 1969. La acestea titlul devine Balada unui greier mic.
Am văzut doar coperta şi interiorul ediţiei din 1965, nicio imagine legată de celelalte nefiind truvabilă pe net. Sau cel puţin eu nu am dat de nimic altceva. Am mai aflat că, în 1997, scriitorul şi editorul Dumitru Vacariu a reluat ilustraţii semnate de George Iuster (dar şi de Silvia Colfescu şi Viorel Radu) în Viaţa şi opera lui George Topîrceanu în imagini, carte apărută la editura ieşeană Regina.
Amănunt de final: într-o publicaţie a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Arta (2011), apar următoarele:
După cum menţionează criticii de artă ai timpului, lucrările grafice din primii ani postbelici (Culesul poamei de E. Merega; Convoiul roşu de G. Iuster; Stropirea livezilor cu avionul de L. Sobolevski ş.a.) reprezintă încercări (şi nu întotdeauna reuşite) de a realiza subiecte tematice de reflectare a realităţii şi de însuşire a realismului socialist, neîmplinite însă ca expresie artistică din cauza „îndeplinirii slabe” (Гольцов [Goliţov] 1967, 160). [p. 130]
Citatul este din articolul Aspecte ale evoluţiei gravurii moldoveneşti din perioada postbelică de Elena Musteaţă.
Trebuie să fie G. Iuster al nostru, trecerea din Moldova sovietică în România sovietică de atunci, din proprie dorinţă sau chiar în urma unei sarcini de partid, nefiind un lucru ieşit din comun.
Regăsite 
Mulţumiri pentru explicaţii, mi-era necunoscut faptul că George Iuster este Gheorghe Juster. Am repornit căutarea folosind noile date şi rezultatele sunt deja încurajatoare, le voi centraliza într-o informare despre Gheorghe Juster. Evident, primul lucru a fost să citesc articolul pe care i l-aţi dedicat lui Jules Perahim, un text excelent. Vă mulţumesc şi pentru ColoRo, o minunată prezenţă pe net.
Despre Gh. Juster am scris tangenţial în prezentarea lui Jules Perahim, cei doi fiind prieteni apropiaţi, dar şi personaje controversate, cu lacune biografice (auto)impuse, dificil de reconstituit o cronografie reală a carierei fiecăruia. Ca amănunt, Juster a absolvit Belle-Artele la Iaşi, fiind elevul lui Octav Băncilă.