Eugen Taru, bibliografie vizuală

Eugen Taru
22 aprilie 1913, Craiova – 1991, Bucureşti

1 9 5 6

V. Em. Galan, Micul Kan, Editura Tineretului, 1956
coperta și ilustrațiile alb-negru

1 9 5 9

Ion Creangă, Amintiri din copilărie, Editura Tineretului, 1959
coperta și ilustrațiile color

1 9 7 1

Totul pentru un leuEn es az oroszlan 1972En es az oroszlan 1976

Nae Deșteptul, Totul pentru un leu, Editura Ion Creangă, 1971
Okos Marci, Én és az oroszlán, Editura Ion Creangă, 1972
Okos Marci, Ich und der Löwe, Editura Ion Creangă, 1974
Okos Marci, Én és az oroszlán, Editura Kriterion, 1976
coperta color, ilustrațiile alb-negru
Pe net se găsește o excelentă versiune scanată, în format pdf. Direct la sursă sau via Scribd.
În spatele pseudonimului Nae Deșteptul (Okos Marci) se ascunde cuplul Méliusz Anna – Méliusz József. Identitatea lui Nenea Taru pare limpede. Volumul este al doilea dintr-o serie cu același personaj: Okos volt-e Okos Marci? (Nae Deșteptul, 1961), Én és az oroszlán și Marci és az oroszlán (apărut în 1988 la Budapesta, fără variantă în română). Traducere de Petre Bokor, adică Bokor Péter. Ediția în limba maghiară datează din 1972, nu din 1971, cum apare menționat, fiind astfel ulterioară celei românești. O a doua ediție în maghiară s-a publicat la Kriterion, în 1976, cu o copertă inedită. Dacă formatul inițial era pătrățos, 20,5×20 cm, acum s-a modificat în unul obișnuit, 17×24.
În Romániai Magyar Irodalmi Lexikon (vol. 3, 1994) s-a strecurat o informație greșită (răspândită și pe internet), după care Én és az oroszlán ar avea, în 1963, o traducere în rusă, realizată de Tatiana (Tatjana) Berindei. Dacă socotim diferența de ani, clar o eroare, Okos volt-e Okos Marci? fiind titlul cu pricina.
Dar există o traducere în limba germană, semnată de Anni Tronius, Ich und der Löwe (Editura Ion Creangă, 1974), ilustrată de Eugen Taru și în același format aproape pătrat. N-am reușit să-i găsesc coperta, dar am aflat că niciun autor nu este indicat pe ea, doar pe spatele foii de titlu apare pseudonimul Okos Marci.

1 9 7 4

Ilie Tănăsache, Amiralul și pirații, Editura Ion Creangă, 1974
coperta color, ilustrațiile alb-negru

1 9 8 7

alfons zitterbacke 00alfons zitterbacke 01

Alfons Zitterbacke. Povestirile vesele ale unui ghinionist, consemnate de Gerhard Holtz Baumert, în româneşte de Petre Datculescu, Editura Ion Creangă, 1987
156 de pagini, format 13×20 cm, coperta color, ilustrațiile alb-negru
Există un loc deosebit unde puteți citi câte ceva despre carte, dar și vedea câteva din ilustrații, nu toate (nici cea de mai sus nu este acolo).

Micul Kan, ilustrații de Eugen Taru

V. Em. Galan, Micul Kan, Editura Tineretului, 1956
format 13×20 cm
tiraj: 20.000 + 100
coperta şi ilustraţiile de Eugen Taru

La mijlocul anilor ’50, V. Em. Galan era unul dintre autorii momentului, după ce se impusese cu Zorii robilor și prima parte din Bărăgan, recompensate ambele cu câte un Premiu de Stat. Tot atunci, face o călătorie în China, în urma căreia publică trei volume de povestiri inspirate de aceasta. Ultimul din serie, Vecinii (1955), apare cu ilustrațiile lui Eugen Taru.

Micul Kan se prezintă sub forma unei broșuri de 32 de pagini plus copertele. Povestioara este reluată din unul dintre volumele amintite, Mesajul lui U Iuan-tuo (1955).
Am fost surprins să întâlnesc în cataloagele bibliotecilor o traducere în limba sârbă, Mali Kan, din același an și cu siguranță în aceeași formulă tipografică. Mă întreb cum de a ieșit doar această versiune, nu și altele, în maghiară sau germană, cum se întâmpla pe atunci. Dar poate că ele există și nu am găsit încă informația.

Eugen Taru - Micul Kan p00Eugen Taru - Micul Kan p01Eugen Taru - Micul Kan p03

Eugen Taru - Micul Kan p09Eugen Taru - Micul Kan p15Eugen Taru - Micul Kan p21Eugen Taru - Micul Kan p25

Eugen Taru - Micul Kan p28Eugen Taru - Micul Kan p31

Fata apelor, ilustraţii de Maria Constantin

Veronica Porumbacu, Fata apelor, Editura Tineretului, 1954
format 21 x 26 cm
tiraj: 10.080 de exemplare broşate şi 5.020 cartonate
coperta şi ilustraţiile de Maria Constantin

Imaginile sunt tipărite pe planşe lipite între pagini, deci nu sunt numerotate. Din exemplarul după care am scanat lipseşte o planşă, cea dintre paginile 40 şi 41. Am găsit pe net o fotografie a ei şi am aşezat-o unde se cuvine. Coperta este deteriorată, aşa că, pentru o privire de ansamblu, am adăugat şi pentru ea o imagine.
Volumul are asigurată o prezentare grafică de către S. Sergiu. Este vorba despre câteva viniete. Ofer pagina de titlu şi încă una spre exemplificare.

00 maria constantin - fata apelor 1954Maria Constantin - Fata apelor 195403 maria constantin - fata apelor 195405 maria constantin - fata apelor 1954

16-17 maria constantin - fata apelor 195430-31 maria constantin - fata apelor 195440-41 maria constantin - fata apelor 1954 (lipsa)

64-65 maria constantin - fata apelor 195480-81 maria constantin - fata apelor 195496-97 maria constantin - fata apelor 1954

Marian Constantin a ilustrat aici o carte a surorii ei mai mari, Veronica Porumbacu, colaborare ce s-a întins de-a lungul a vreo zece volume.

O informaţie despre conţinut: Fata apelor este un «poem dramatic», adică o piesă de teatru în versuri, a nu se căuta proză.
În 1961 a fost difuzată ca teatru radiofonic, în regia artistică a lui Paul Stratilat. Distribuţia poate fi consultată la Radio România Cultural şi la Teatrul Naţional Radiofonic. Înregistrată de pasionaţi, piesa pare a fi disponibilă pentru descărcare din locurile specializate.
Există un frumos sit Maria Constantin, iniţiat de pictoriţa Mihaela Constantin, fiica artistei, şi de criticul de artă Luiza Barcan (autoare şi a unui album monografic, în 2013, la Editura Ars Docendi). Cu excepţia câtorva minime informaţii bibliografice, situl se consacră doar acuarelistei şi deloc graficienei de carte.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.